Roșiile suculente și coapte sunt mândria fiecărui grădinar.Ele nu sunt doar plăcute ochiului, ci servesc și ca ingredient indispensabil în multe mâncăruri de vară.Cu toate acestea, calea către o recoltă bogată de roșii nu este atât de ușoară pe cât pare la prima vedere.
Cheia succesului este udarea corespunzătoare.Grădinarii experimentați știu că roșiile sunt extrem de solicitante de umiditate, iar cea mai mică eroare în regimul de udare poate duce la pierderea recoltei sau la apariția unor boli.
Arta udării roșiilor combină cunoștințele de fiziologie a plantelor, înțelegerea caracteristicilor solului și capacitatea de a citi semnalele naturii.
Frecvența udării
Determinarea frecvenței optime de udare este o adevărată artă care necesită atenție și experiență.
Roșiile au nevoie de udare mai frecventă pe vreme caldă decât pe vreme răcoroasă.Cu toate acestea, udarea excesivă poate fi la fel de dăunătoare ca udarea insuficientă.
Legumicultorii experimentați recomandă udarea roșiilor nu mai mult de două sau trei ori pe săptămână, dar abundent.Această abordare stimulează dezvoltarea unui sistem radicular profund, care face plantele mai rezistente la secetă.
Volumul de apă la irigare
Cantitatea de apă necesară pentru irigare depinde de mai mulți factori: mărimea plantelor, stadiul de dezvoltare, temperatura aerului și tipul de sol.
În medie, o plantă adultă necesită între 5 și 10 litri de apă pe udare.Este important să rețineți că plantele tinere au nevoie de mai puțină apă decât arbuștii maturi cu fructe.
Timpul de udare
Alegerea momentului potrivit pentru udare joacă un rol important în sănătatea roșiilor.Cel mai bun moment pentru această procedură este dimineața devreme sau seara târziu, când soarele nu este atât de activ.
Udarea în căldura după-amiezii poate provoca arderea frunzelor și evaporarea unei mari părți din umiditatea care nu a avut timp să se înmoaie în sol.
În plus, udarea de seară permite plantelor să stocheze umiditatea înainte de perioada nocturnă de creștere activă.
Metoda de udare
Metoda de udare afectează, de asemenea, sănătatea și randamentul tomatelor.Este de preferat să udați plantele sub rădăcină, evitând apa pe frunze și tulpini.Acest lucru reduce riscul apariției bolilor fungice.
Mulți grădinari experimentați folosesc irigarea prin picurare sau furtunuri cu microgăuri pentru a se asigura că solul este umezit uniform, fără a risipi apa.
Mulcirea
Mulcirea este o modalitate eficientă de a reține umiditatea în sol.Un strat de mulci (paie, iarbă tăiată sau folie specială de mulci) în jurul plantelor ajută la reținerea umidității, previne creșterea buruienilor și reglează temperatura solului.Acest lucru reduce frecvența udărilor și creează condiții mai favorabile pentru dezvoltarea sistemului radicular al tomatelor.
Calitatea apei
Calitatea apei de irigare nu trebuie neglijată.Ideală este apa temperată, la temperatura camerei.
Apa rece de la fântână sau de la robinet poate șoca plantele și le poate întârzia creșterea.Folosirea apei de ploaie este deosebit de benefică pentru tomate, deoarece nu conține clor și este bogată în minerale naturale.
Semne de deficit și exces de umiditate
Grădinarul atent supraveghează întotdeauna starea plantelor sale.Semnele deficitului de umiditate la tomate sunt frunzele ofilite, în special în timpul orelor fierbinți ale zilei, și marginile uscate și maronii ale frunzelor.
Excesul de umiditate se poate manifesta prin îngălbenirea frunzelor, căderea florilor și putrezirea fructelor.Capacitatea de a ‘citi’ aceste semnale permite ajustarea în timp util a regimului de udare.
Mai devreme v-am spus cum să vă udați corect plantele.
